„Ce sîntem în stare să ne facem unii altora mă sperie mult mai tare decît mă vor speria vreodată vampirii și vîrcolacii.”
Mircea Pricăjan: Ce v-a făcut să debutați sub pseudonim?
Jack Ketchum: Primul meu roman, Off Season, conținea scene de-o violență extremă. Nu știam sigur cum vor reacționa mama, tata și familiile lor, așa că m-am ascuns în spatele unui pseudonim. Pînă la urmă, s-a dovedit că nu i-a deranjat. Dar cartea s-a vîndut atît de bine, că am hotărît să-l păstrez.
M.P.: A fost esențial sau „doar” important pentru cariera dvs. faptul că Stephen King v-a lăudat o carte la modul superlativ?
J.K.: Steve a fost un susținător extraordinar, iar asta a ajutat extrem de mult vînzările. Dar vîndusem deja patru cărți înainte ca Steve să laude Joyride (sau Road Kill). Așadar, nu eram chiar un necunoscut. Nu știam însă că-mi citise toate celelalte cărți; m-aș fi bucurat să le laude și pe acelea. Am fost al naibii de bucuros să ne cunoaștem.
M.P.: Care a fost punctul de pornire pentru scrisul dvs.?
J.K.: Cînd mă jucam cu soldățeii, dinozaurii, cowboy-ii și indienii pe malul rîului în copilărie. Apoi, ca adolescent, cînd încercam să-mi înțeleg problemele scriindu-le – încercînd în același timp să impresionez fetele.
M.P.: Elementul groazei în scrisul dvs. este preponderent de factură umană. Acesta vi se pare mai înfricoșător decît cel supranatural?
J.K.: Absolut. Ce sîntem în stare să ne facem unii altora mă sperie mult mai tare decît mă vor speria vreodată vampirii și vîrcolacii.
M.P.: Ce ne mai sperie în ziua de azi?
J.K.: Lucrurile obișnuite. Crimele, războaiele, sărăcia, cruzimea, pierderea controlului…
M.P.: Începeți să scrieți o carte pornind de la o idee sau de la un mesaj? Știți de la bun început unde vreți să ajungeți?
J.K.: Am o idee pe care vreau s-o explorez, da. Și știu în linii mare unde vreau să-i duc pe cititori. Dar nu încep pînă nu am personajele foarte bine trasate, iar ele mă duc uneori în locuri unde nu mă aștept niciodată să ajung.
M.P.: Există un subiect despre care vreți să scrieți, dar încă nu vă simțiți pregătit s-o faceți?
J.K.: Traficanții de cîini care furnizează cîini laboratoarelor de cercetare și facultăților de medicină veterinară și care deseori îi fură și apoi îi maltratează în fel și chip. Nu știu dacă aș putea trăi cu acest subiect în minte și suflet destul cît să scriu o carte cu tema asta.
M.P.: Cu care dintre cărțile dvs. ați sfătui să înceapă un cititor care acum vă descoperă? Și de ce?
J.K.: Fie procedați cum îmi place mie și începeți cu cartea de debut a autorului și continuați cronologic, adică, în cazul meu, cu Off Season, fie începeți cu volumul meu de proză scurtă Peaceable Kingdom, unde se vede anvergura scrisului meu.
M.P.: Ce vă place cel mai mult la munca de scriitor?
J.K.: Faptul că nu trebuie să plec dimineața la serviciu purtînd sacou și cravată. Serios, acum? Că am ocazia să trăiesc în imaginație. Că pot să-mi cîștig traiul jucîndu-mă ca un copil. De aceea, sînt un tip norocos.
M.P.: Sînteți mulțumit de adaptările cinematografice ale cărților dvs.?
J.K.: Foarte. Toate au defecte, dar toate s-au străduit foarte tare să rămînă fidele materialului sursă, cărțile.
M.P.: Un ultim cuvînt pentru cititorii dvs. români? (Viitor cititori, în bună parte, dar să sperăm că nu vor avea de așteptat prea mult ca romanele dvs. să fie traduse și aici.)
J.K.: Nu renunțați la lectură. Avem nevoie de voi!
Interviu realizat prin e-mail la 29 octombrie 2010.
Publicat inițial în revista Suspans.ro, în 15 decembrie 2010.
(Site-ul domnului Mircea Pricăjan poate fi accesat AICI)